Semnul (50)

În valea dintre munţi

În liniştea serii

Rămaserăm muţi,

În toiul verii.

 

Seara se lasă

Oglinda e ştearsă

De atâta privitură

Cu atâta ură.

 

Soarele încearcă iar

Să scapere în aval,

De a nopţii încleştare,

Cine-l va salva oare?

 

Iar, încet în umbra zilei,

Luna traversează cerul,

Anunţând şi ea copilei,

Să urmeze încet semnul…

 

Stoluri trec în a sa zare.

Luna poate fi convingătoare,

Ea le poate arăta semnul,

Calea însemnată, drumul.

 

Toată vara în natură,

Se găseşte mândra Lună,

Spre o nuntă cu cosaşi.

E o nuntă fără naşi!

 

Cântă voios alaiul,

Strângând împreună neamul:

Trandafirii cei rozii,

Licuricii cei zglobii!

 

Iară în acest alai,

Luna-i regină de plai,

Ea îşi caută bărbatul,

Să o treacă iarăşi pragul.

 

Dry(49)

Snow-white,

Glacial night.

Bright knight

Nowhere in sight!

 

Friday night,

Alone, inside!

My house is bright,

Your mind is right.

 

The snow is falling.

Who am I calling?

Your bright eyes,

So you see the rise.

 

The rise and fall,

From nature’s ball.

A single call,

Just against the wall.

Zâna (48)

Azi sunt zâna ta

Floarea mea eşti tu,

Petale îţi sunt mâinile,

Sepale ochişorii,

Pistil ţi-e guriţa dulce.

                                                                                          

Zâna ta sunt eu,

Floarea mea esti tu,

Soarele-mi da viata,

Luna ma mangaie,

Apa ma invie

Ma trezesc de dimineata,

Am pofta de viata.

Dorinta de-a trai,

Dorinta de-a ma trezi.

 

Dis-de-dimineata,

Roua si dulceata,

Vissi amagire,

Pentru-a mea Iubire,

 

Ascunsa de veacuri,

Acolo, intre vreascuri,

Intre furnici si licurici,

Intre bondari si urzici!

 

Furia naturii,

Invoiala urii,

Furtuna marii,

Plansetul zarii…

 

Floarea mea,

Zana ta,

Aceleasi petale,

Sub neagra ta zare.

Făr’ de Lună(47)

Noapte fără Lună,

Împleteşti mândră cunună

Cu norii ce te-adună,

Cu a dimineţii brumă.

 

În a nopţii spumă

Când noaptea te îndrumă,

Voi fi de mână,

Cu a pădurii zână.

 

Luna nu mă învie,

Noaptea să mă ţie,

În a mea drumeţie,

A ta împărăţie.

 

Luna e putere,

A nopţii mângâiere,

Cărarea luminează,

Umbrele le înfăţişează.

 

Ce-ar fi noaptea fără ea?

Fără torţa sa?

N-ai putea vedea

Drumul înaintea ta!

 

Diavoli îţi apar în faţă,

Nu le dai importanţă…

Nu îi vezi, doar îi auzi…

Nu ai cum să te ascunzi!

 

Sunt peste tot!

Miros a azot.

După tine s-au întors,

Să te ducă la „întors”!

 

În noaptea făr’ de Lună!

 

Say(46)

Can I help you?

I need you,

Do you need me?

I ask you dearly.

 

Love is my sin

Vanish it will,

In air so thin,

It makes me trim.

 

They say hope dies

I say it does but last.

Love ends with cries,

That fades so fast!

 

Show me your love,

Make me yours,

Take me to Heaven above,

Sing with me the chorus.

 

Take my hand,

To the end of time,

Hug me hard,

And make thy mine.

 

Love is in the air,

And it smells just fine,

In the end I swear,

You will be just mine!

Cafeaua melancolică (45)

Fără tine nu are gust,

Cafeaua, şi nici rost.

Nu mai e dulce,

Prea multe aminitri aduce.

 

Eşti ca un liliac,

În umrba unui conac.

Ca o umbră mică,

De care nu mi-e frică.

 

Vraja ta mă ţine trează

Luna ne veghează,

Ea ne înviorează,

Tristeţea ne-o tratează.

 

Cafeaua e prăjită

Precum inima mea,

E îndragostită,

Ca semămătorul, de cafea.

 

Cafeaua mea eşti,

De fiecare dată când zîmbeşti.

Zâmbeşte o dată,

Va fi pentru viaţa toată.

 

Nu lua decizii în locul meu,

Nu eşti al meu zeu.

Eşti un om iubit,

Nu fii nechibzuit.

 

Relaţii…(44)

Oare de ce mă îndrăgostesc eu de bărbatul blond cu ochi albaştrii/verzi?

Acela care când sun nu răspunde? Acela care atunci când am nevoie de un umăr pe care să plâng nu e acolo. Cel care nu mă caută decât pentru scopurile lui egoiste şi care crede că e cel mai perfect? Mă întreb şi eu asemeni unei bune prietene, unde sau ce am greşit? I-am dat prea multă atenţie, importanţă în viaţa mea?

M-am îndrăgostit de la început de idealul masculin din copilărie, de idealul care ştiam că mă va dezamăgi… Care ştiam că mă va face să sufăr, crezând în dragostea lui… Oare de ce facem aceste alegeri inconştiente/subconştiente?

Nu cred că neapărat pentru că asta ne place!

Azi te-am sunat… mi-ai respins… după care mi-ai trimis un mesaj sec că nu poţi răspunde… Meritam oare? Poate voiam doar să-ţi aud vocea, să ştiu că eşti bine, că nu mai ştiam de tine de 3 zile…

Poate…poate…

Îngropată în toate,

Aşteaptată de toate,

Dusă spre moarte,

 

Va fi dragostea mea,

Speranţa, singura,

Doar ea poate vindeca,

Sufletul, de această rană.

 

Adâncă e rana

Şi mai tare doare,

La a ta îmbrăţişare,

Pentru a ta înfăţişare.

 

Nu vreau să mai iubesc,

Vreau să te urăsc!

Nu pot să nu împlinesc

Acest sfărşit obştesc.

 

Dorinţa-ţi mi-e poruncă,

Nu o pot lua la fugă!

Curmă-mi suferinţa,

Asumă-ţi biruinţa!

 

Am I …?(43)

Friends are like winds

Whispers in the storm

Waiting when rain drops,

Wishing for you to be warm.

 

Am I your hope?

Am I your dream?

Am I a joke?

Am I a stream?

I am a joke, a hope,

I am a dream, a stream,

I can only escape

You, when I scream.

 

Are you really in to me?

Am I really in to you?

 

All I know is this:

I am your shape

In the mistake;

I’ll be your miss.

 

I am not a vampire,

I am your desire.

I am your dream

I am your scream…

 

 

To my “invisible” man…

Focul (42)

Castele de gândire nu am înălţat,

Minţi mai lucide nu am sperat

Dragoste cu forţa nu pot,

Pe tine în jurul meu nu te suport!

 

Soarta mea e scrisă

În mii de cuvinte,

Într-o carte-apusă,

Prea bine ţinute.

 

Cu atâtea înţelesuri,

Cu atâtea ştersături.                                       

De o minte rebelă,

Atât de efemeră.

 

O ultimă ţigară,

Uitată afară,

De ziua ta, iubito,

Azi ţi-am dăruit-o.

 

Un ultim foc al vieţii,

Ce astăzi mă înconjoară,

Pare o dramă a sorţii,

Ce astăzi ne omoară!

Mocnit e jarul din mine,

Multe nu sunt bine,

Viaţa ţi se stinge,

Nimic nu te ajunge.

 

Vântul diperării bate,

Între mii şi mii de şoapte,

Nisipul tău e negru,

Clepsidra e la cioclu.

 

Adio, şi nu am cuvinte,

Drag prieten fără minte!

P.S: poezia e veche, scrisa prin 2010.

Amintire (41)

Părăsită de toţi mă simt

Ca o musculiţă în vin.

Tot în jurul meu există,

Eu sunt doar o amintire tristă.

 

Tot ce a fost, tot ce va fi…

Oare, cine îşi va aminti?

Eu cu siguranţa nu,

Daca nu eu, poate tu…

 

Dar, vei fi şi tu uitat,

Ca un nor pe înserat.

 

Arşiţa îmi dă târcoale,

Mă gândesc la tine. Oare,

Ce va fi şi ce a fost

Mai are vre’un rost?

 

Între amintiri cu tine,

Mă gândesc dacă fac bine.

Să-ţi dau drumul îmi e greu,

Ai fost stîlpul sufletului meu!

Te-am iubit şi te iubesc,

Cât eu am să trăiesc.

 

Amintire, amintire,

Adu-mi în minte o iubire!

Adu-o încet la mine

Şi fă ca tot să fie bine.

 

Am iubit, iubesc, iubesc,

Dar cât am sa păcătuiesc?

Până  ’oi găsi în fine,

A mea sfântă iubire?

Mi-e promisă de milenii,

Dar, mi-e scrisă-n cartea vremii??

 

Nu voi şti asta nicicând!

Eu nu pot citi în gând.

Tot ce pot să fac

E să aştept, să zac

Până la sfârşitul lumii,

Să găsesc minunea lumii.