Seara (11)


Seară senină, cu Lună plină,
Seară frumoasă, cu Lună grotească.
Seară cu bolta înstelată,
Cu Lună muşcată
De o fiinţă uitată,
De negura vremii spălată.
Seară cu vorbe de dor
Spuse de-un Soare-amăgitor
Ce vrea să mă mintă,
Că am fost amăgită.
Vorbe amare, amăgitoare,
Spuse de o visătoare
Pentru o seară viitoare
Plină de dor şi fantasme,
Ce-mi aduc în gând miasme.
Miasme de trandafir,
Bordo sau sângeriu.
Amintiri ce dor
Aduse în zbor
De o rândunică,
Drăguţă, mititică.
Prinţesa în seara asta va dispărea
Şi veselia odată cu ea…
Va pieri la miezul nopţii
Sub bagheta crudă a sorţii.
Nu uita de mine,
Am slujit de tine!!
Nu mă fă să plîng,
Colo-n colţ de crâng…
Unde-am fost aseară,
Şi nu m-ai văzut, iară…
Am să sper…
Cu bine!...

P.S.: E o foarte veche poezie de-a mea. Mai exact din 25 Februarie 2008.

Advertisements

About madRaluk

Seven downward slopes Seven bloodied hopes Seven are your burning fires Seven your desires....

Posted on 14 May 2011, in descriere, madRaluk, poezie, text. Bookmark the permalink. Leave a comment.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: