Vis şi amăgire (21)


În umbra caldă a nopţii

Am zărit lumina morţii.

Voiam să văd altceva,

Dar nu se putea.

Era ca un disc zgâriat

Pe un ritm de mult uitat.

 

Era ceva nemaipomenit,

Ceva ce nu am gîndit.

Un lucru ce nu se putea întâmpla,

Cel puţin, nu în viaţa mea.

 

A apărut o nălucă,

În carne şi oase şi se-apucă

Să-mi zică de viaţă şi moarte,

În mii şi mii de şoapte…

 

Umbra nopţii se răcea,

Inima tot mai tare-mi bătea.

Îmi doream ceva concret,

Fără prea mult antet.

 

S-a întâmplat chiar cum am vrut,

Inima n-a mai bătut

Aşa de tare,

Ca la prima strigare.

 

Să fie oare feerie?

Sau un gând zglobiu să fie?

A mea dulce amăgire,

Sau cea mai reală trăire?

 

Aşa fu astă dată,

Inima mea înfiorată,

De un dor trecător,

Aminit din viitor,

De un gînd amăgitor,

Adus de un călător.

 

Of, inima mea dulce,

Unde, oare, mi-i mai duce?

 

Advertisements

About madRaluk

Seven downward slopes Seven bloodied hopes Seven are your burning fires Seven your desires....

Posted on 25 July 2011, in poezie. Bookmark the permalink. Leave a comment.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: