Nu e bine!! (30)
Incet, incet din inima ta ma indepartezi,
Incerci sa ma convingi
De ceva in care tu nu crezi
Ceva ce nu poti sa atingi,
Ceva in ce nu crezi,
Dar as vrea sa vezi
Ca eu vad si stiu
Tot precum ai vrea sa nu stiu!
In glasul dulce ce ma cheama
Aud, bag de seama
Ca acolo e ceva
E ceva in mintea ta.
Sau ce te orbeste
De nu poti iubi lumeste??
Esti glasul ce ma cheama
In a noptii teama!
In a noptii frica,
Ma simt atat de mica!
Sunt o umbra ascunsa
Invelita intr-o frunza!
De frica ta am pierdut ceva
Am pierdut din mine
Timpul cu tine
Ti-am dat incredere,
In schimb mi–ai dat altceva
Suferinta si o lacrima!
Amara, ca lumea de afara!
Tot ce am zis si am facut,
Avea un scop absolut!
Ideea era sa pot comunica
Cu tine, nu cu altcineva!
Nu m-ai vrut,
Dar eu te-am vrut!
Asta pe mine m-a durut!
Atat de mult incat am stiut
Ca “noi” nu va mai fi mai mult,
Ceea ce asteptau de mult.
Sa fie oare, rautate …,
Sau scapare spre libertate??
Nu! e doar amaraciune
In a mea ultima rugaciune!
Indreptata spre tine,
Ultimul meu vis,
Ultimul meu port, inchis!
Ultima mea scapare
De a lumii judecare!
Nu cred ca e bine!
…foarte frumoasa poezie….shi am simtit k e din suflet….felicitari 🙂