Poveste (33)


Cand izvoare-mi spun povesti

Ierburile leacuri babesti,

Cand oglinzile-mi arata

Cum era alta data:

 

Cand o dulce sarutare

Imbujora sfioase fecioare,

Le facea sa inroseasca,

Sub voalul alb de mireasa.

 

Nunta mea are sa tina

Cat o seara senina

Cu Luna plina,

Cat lumina naturala,

A noptii nobila fala!

 

In toiul sortii,

La mijlocul noptii,

Cand Luna e sfanta pe cer,

Atat vreau sa iti cer

O dulce sarutare

Pentru viata urmatoare.

De sotie iubitoare,

A zilelor tale viitoare!

 

Nu ma lasa inchisa

In al meu turn de castel

Nu ma mai inchide in el!

Inima mi-e deschisa,

 

Nu uita, iti e promisa!

Doar asa voi putea

De maine sa fiu a ta,

Daca inima ti-e deschisa!

 

Eu visez, visez la el

Al meu print frumusel

Adus de un gand

Pe-o aripa de vant!

 

Dar sunt inchisa intr-un castel

Intunecat, sumbru, mititel

Sunt in turnul ferecat

Cu un lacat fermecat

Ce se va deschide

Doar cu dragoste fierbinte!

 

A ta dragoste, e oare,

Suficient de patrunzatoare

Sa deschida asta incuietoare?

 

Am sa vad curand, curand,

Al meu print cu dulce gand…

Advertisements

About madRaluk

Seven downward slopes Seven bloodied hopes Seven are your burning fires Seven your desires....

Posted on 20 December 2011, in descriere, madRaluk, poezie, text, Uncategorized. Bookmark the permalink. Leave a comment.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: