Semnul (50)


În valea dintre munţi

În liniştea serii

Rămaserăm muţi,

În toiul verii.

 

Seara se lasă

Oglinda e ştearsă

De atâta privitură

Cu atâta ură.

 

Soarele încearcă iar

Să scapere în aval,

De a nopţii încleştare,

Cine-l va salva oare?

 

Iar, încet în umbra zilei,

Luna traversează cerul,

Anunţând şi ea copilei,

Să urmeze încet semnul…

 

Stoluri trec în a sa zare.

Luna poate fi convingătoare,

Ea le poate arăta semnul,

Calea însemnată, drumul.

 

Toată vara în natură,

Se găseşte mândra Lună,

Spre o nuntă cu cosaşi.

E o nuntă fără naşi!

 

Cântă voios alaiul,

Strângând împreună neamul:

Trandafirii cei rozii,

Licuricii cei zglobii!

 

Iară în acest alai,

Luna-i regină de plai,

Ea îşi caută bărbatul,

Să o treacă iarăşi pragul.

 

Advertisements

About madRaluk

Seven downward slopes Seven bloodied hopes Seven are your burning fires Seven your desires....

Posted on 24 May 2012, in descriere, madRaluk, poezie, text, Uncategorized. Bookmark the permalink. Leave a comment.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: