Monthly Archives: June 2012

Dilema (54)

Te vad zi de zi, mai nou… îmi vine să îţi sar în brațe zi de zi când îmi ieşi în cale! Nu știu cum să iți mai spun cât îmi ești de drag!! Mi-e atât de greu când pleci de langa mine… nici nu știi cat de mult îmi înseninezi ziua. Daca tu ai nutri pentru mine, măcar jumătate din sentimentele pe care le nutresc eu pentru tine, ar fi superb! Dar, ești ca o pasăre care zboară cât poate de repede, de frica omului. Aşa zbori tu cât de repede poți, de frica unui angajament mai serios, sau poate doar de frica rănilor sufletești provocate de încă un eșec sentimental… ești pata de culoare din jurul meu, ești ceva special.. o legătura care în timp se poate schimba şi mai mult decât s-a schimbat până acum. Înţelege-mă!

Spui că î curând nu vei mai fi în jurul meu… Oare? Oare nu ai să te întorci, iar şi iar la mine? Cât să mai încerc să îți fiu pe plac? Cât să mai aştept după tine?

Advertisements

Soare

Azi plang pe mormantul iubirii nenascute, ucise in fasa de orice sentiment de ura. Nu mai vreau sa plang, dar oare de ce o fac? iubirea nenascuta, neimpartasita e ceva atat de obisnuit pentru mine… e deja banal, o rutina, din care nu imi gasesc scaparea, iesirea.

Imi spui ca nu mai vrei sa plangi, ca nu mai ai lacrimi… Dar oare, eu mai am? mai am doar daca trebuie sa sufar, aiurea, stiind ca nimanui nu ii pasa, sperand ca macar vezi ca mie imi pasa si as vrea sa iti pese si tie! Dar, tu ramai stana de piatra, pentru ca preferi sa nu suferi decat sa iti pese.

Mai spui ca iti pasa, ca iti sunt draga. Dar oare e asa?  Nu am idee… Intre toate cele, nu mai cred nimic, nu mai stiu ce sa cred, si in final am sa te cred pe cuvant!

Ideea ca esti atat de departe de mine ma sperie! Esti mai rece pe zi ce trece… nu stiu de ce. Oare nu iti doresti sa ma tii zi de zi in brate? Oare minti? Aat de multe intrebari imi trec prin minte pret de o secunda… Asemeni unui vulcan in secunda in care erupe!

Copil, copil, sunt dar oare tu cum te comporti? Glumele au limite. Cel putin pentru mine. Oare sunt o jucarie petru tine? Oare ce sunt?

Am crezut ca poate chiar esti ceea ce mi-am dorit! Nu mai stiu!

Sunt multe sentimente care as vrea sa le pot scrie, dar nu pot, multe ganduri pe care degetele nu vor sa le tasteze, si crede-ma ca nu sunt toate de bine!

M-ai tratat ca pe o printesa, dar asta nu scuza alte chestii… De acum inainte nici eu nu vreau sa mai plang pentru tine, sau pentru orice alta reatie! Imi promit! Sper sa ma pot tine de promisiune!

Smoke (53)

Te-am dat uitării

În negura nopţii,

În apa mării,

În joaca sorţii.

 

Te-am iubit preţ de o clipă,

Cu preţul vieţii,

Cum noaptea, se-nfiripă,

Umbra albă a ceţii.

 

Printre vapori de apă,

Te-ai uitat

Prin mine, o dată;

Am făcut un pact, uitat.

 

Numele tău nu îmi răsună,

Nu mai poţi

Să-mi cânţi în strună,

Cum era în alte nopţi.

 

Nu te mai cunosc,

Nu recunosc

Acest străin,

Acest pelin.

 

Uită-mă ca până acum,

Nu te mai opri din drum!

Pierde-te în scrum,

Prefă-te că dispari în fum.

Zile de vis(52)

În patru zile mi-ai oferit ce nu mi-au oferit alții în ani şi ani! Nu pot sa cred că e real.

Aștept să mă trezesc…

Doar ce nu mi-am dorit nu mi-ai oferit… nu pot sa cred că eşti real! Deja mi-e dor de tine,  chiar dacă ești doar la câţiva centimetri de mine!

Dacă ești un vis nu vreau să mă trezesc!! Nu vreau să plec acasă! Nu vreau să plec din braţele tale!

A nopţii regină,

Luna senină,

Au apus de mult!

Asemeni unui obiect ocult.

Azi sunt regina ta, regatul meu e la tine în braţe, de mână cu tine!

Ţine-mă  aproape, nu-mi da drumul!

Distanţa e unicul impediment, halal eveniment!

Ai avut nevoie de o zi să nu mă dai uitării pentru o viaţă!

Am venit cu inima îndoită, plec cu ea îndrăgostită. Plec fără inima de aici, mi-am lăsat-o în braţele tale!

Mi-ai îndeplinit visele într-o secunda! Nu cred cât poate fi viața de scurtă, de crudă!

Trandafirii nu sunt destul de roșii pentru a exprima ceea ce simt eu acum! Florile nu sunt suficiente! Cuvintele nu sunt destul de frumoase, de mari pentru a da glas inimii mele. Nici un sunet nu este suficient de nobil pentru a descrie ceea ce simt eu!

Nu știu tu ce simți…

Poate la fel… poate nu… eu … nu mai am nici cuvinte sa descriu…

Răsăritul de azi parca e răsăritul unei noi ere în viaţa mea! Asta vreau sa cred! Şi nu doar în viaţa mea cât şi în a ta!!

Insuficient de cuprinzătoare  îmi sunt gândurile… Insuficient de mari gândurile, insuficient de mare inima pentru a cuprinde şi a descrie  tot ce simt şi am simțit zilele astea…

Doamne! Îmi doresc să fie bine! Să fii tu alesul … Să fiu a ta …

Iubirea (51)

Ce este iubirea? Să fie miraj? Să fie al vieţii gaj. Sau o simplă plămădire a imaginaţiei noastre puerile.

Poate aflasem ce e iubirea… până mi-ai tăiat craca… Poate tocmai de aia:

Fiecare pas mi te scoate în cale… fiecare zi, mi te aduce în minte…Doare! Cu fiecare pas ce-l fac, cu fiecare zi ce trece, îmi dau seama că ceva lipseşte. Poate tu, poate un altul? Chipul tău e doar o amintire ce îmi vine în minte cu fiecare răzvrtire, cu fiecare zvâcnire.

Nu eşti Făt-Frumos… dar ai fost pentru mine cea mai dulce sclipire, sclipirea de geniu… aceea ce vine omului prea rar să o poată preţui.

Nimic de la tine nu pot să ascund, nici măcar floarea aceea din vază! Nici cadoul de Crăciun… de ce oare? Pozele nu pot să le şterg, nu toate. Am nevoie de o amintire care să mă tragă înapoi la tine, în clipele dulci, în care eram „noi”! Noi şi nimeni în jur să ne ştie, şi îţi jur că mi-e dor, să mă ţii de mână, să îmi fii învăţător!

Lacrima îmi curge din nou pe obraz, nu o pot opri… nu mai am curaj.

Săruturile tale, vise îndelungi asemeni acelor Nibelungi, mângâierea ta, atingere celestă. Amintirea mea? O dulce utopie a ceea ce trebuia să fie!

Ştiu că mă respecţi, şi eu te respect; dar, oare, nu regreţi ce ai spus atunci şi nici nu vrei să îndrepţi?

Asta să fie iubirea?

Nu!!

Iubirea e Utopia relaţiei de cuplu… nu mai cred în ea!!!!(şi poate nici în tine, până la proba contrarie…)

%d bloggers like this: