Daily Archives: 30 June 2012

Dilema (54)

Te vad zi de zi, mai nou… îmi vine să îţi sar în brațe zi de zi când îmi ieşi în cale! Nu știu cum să iți mai spun cât îmi ești de drag!! Mi-e atât de greu când pleci de langa mine… nici nu știi cat de mult îmi înseninezi ziua. Daca tu ai nutri pentru mine, măcar jumătate din sentimentele pe care le nutresc eu pentru tine, ar fi superb! Dar, ești ca o pasăre care zboară cât poate de repede, de frica omului. Aşa zbori tu cât de repede poți, de frica unui angajament mai serios, sau poate doar de frica rănilor sufletești provocate de încă un eșec sentimental… ești pata de culoare din jurul meu, ești ceva special.. o legătura care în timp se poate schimba şi mai mult decât s-a schimbat până acum. Înţelege-mă!

Spui că î curând nu vei mai fi în jurul meu… Oare? Oare nu ai să te întorci, iar şi iar la mine? Cât să mai încerc să îți fiu pe plac? Cât să mai aştept după tine?

Soare

Azi plang pe mormantul iubirii nenascute, ucise in fasa de orice sentiment de ura. Nu mai vreau sa plang, dar oare de ce o fac? iubirea nenascuta, neimpartasita e ceva atat de obisnuit pentru mine… e deja banal, o rutina, din care nu imi gasesc scaparea, iesirea.

Imi spui ca nu mai vrei sa plangi, ca nu mai ai lacrimi… Dar oare, eu mai am? mai am doar daca trebuie sa sufar, aiurea, stiind ca nimanui nu ii pasa, sperand ca macar vezi ca mie imi pasa si as vrea sa iti pese si tie! Dar, tu ramai stana de piatra, pentru ca preferi sa nu suferi decat sa iti pese.

Mai spui ca iti pasa, ca iti sunt draga. Dar oare e asa?  Nu am idee… Intre toate cele, nu mai cred nimic, nu mai stiu ce sa cred, si in final am sa te cred pe cuvant!

Ideea ca esti atat de departe de mine ma sperie! Esti mai rece pe zi ce trece… nu stiu de ce. Oare nu iti doresti sa ma tii zi de zi in brate? Oare minti? Aat de multe intrebari imi trec prin minte pret de o secunda… Asemeni unui vulcan in secunda in care erupe!

Copil, copil, sunt dar oare tu cum te comporti? Glumele au limite. Cel putin pentru mine. Oare sunt o jucarie petru tine? Oare ce sunt?

Am crezut ca poate chiar esti ceea ce mi-am dorit! Nu mai stiu!

Sunt multe sentimente care as vrea sa le pot scrie, dar nu pot, multe ganduri pe care degetele nu vor sa le tasteze, si crede-ma ca nu sunt toate de bine!

M-ai tratat ca pe o printesa, dar asta nu scuza alte chestii… De acum inainte nici eu nu vreau sa mai plang pentru tine, sau pentru orice alta reatie! Imi promit! Sper sa ma pot tine de promisiune!

%d bloggers like this: