Monthly Archives: August 2012

Speranţe deşarte(57)

Aproape că uitasem ce înseamnă să faci cu adevărat  „dragoste” cu cineva. Ai reapărut, am rămas uimită… Azi aş vrea să ştiu ce să fac cu viaţa mea. Scoate-mă din impas, ajută-mă cumva să decid  ce să fac cu viaţa mea. Alege-mă, ia-mă, du-mă, sau dispari din viaţa mea. TE IUBESC, eşti dragostea mea în cea mai pură formă, esenţa rostului vieţii mele din anii adolescenţei… iubirea mea dintâi, amintirea cea mai vie, dureroasă şi frumoasă.

Eşti trecut, prezent şi un „poate” viitor. Aş vrea să nu te mai vreau, să nu te mai sufăr… Dar viaţa mi te pune înainte ca pe un adevărat trofeu. Unul interesant, aurit, trofeu al dragostei împlinite… sau nu… Adus de un vânt cald, cu miros de trandafiri, scoşi din rutină cu un strop de apă … o lacrimă de fericire sau de dragoste…. Te iubesc (încă) şi nu contest acest lucru firesc.

Că ţi-a fost dor de mine nu e suficient pentru a şti că îţi sunt draga. Aş vrea să aud din gura ta un „TE IUBESC!” sincer şi din inimă, fără să-l cer eu! Dacă nu e aşa, închide ochii şi încearcă să te pui în pielea mea… întoarce-te încet şi pleacă… nu mai sta… nu îmi mai da speranţe deşarte…

Advertisements

Copil (56)

Vreau să mă tăvălesc în iarbă,

Să fiu din nou copil,

În braţele tale, subtil,

Să mă pierd, fără hartă.

 

Încă nu pot crede

Că poate fi aşa frumos,

Atât de albastru, verde…

Iarbă şi cer întors.

 

Pasărea Phoenix,

Pleşuvul vultur,

Cu ochii Lunii,

În umbra norilor pustii,

A  dat din nou chix,

În al apelor dulce murmur.

 

Amară umbră e aceea

Ce se pogoară peste noi

Când vrem, din nou

Să fim copii, doar amândoi!

 

Iar lumina zorilor de zi

Ne prinde ca doi copii,

Îmbrăţişaţi pe leagăn,

Uitaţi de lume şi de ţagără.

 

Vreau să fiu din nou copil!

%d bloggers like this: