Category Archives: Uncategorized

M-am(i) pierdut

M-am pierdut in ziua de ieri, in noapte fara tine, fara atingerea ta, atunci in prima scuza neiertata, in prima  zi care mi-am umezit ochii din cauza ta… azi va fi ultima in care ochii mei vor plange pentru tine…

Nu meriti nici o lacrima din ochii mei superbi, ochi pe care nu i-ai cautat, i-ai ascuns, i-ai evitat. Chiar imi doresc sa nu poti sa fii fara mine, fara atingerea mea, fara ideea sau gandul ca ma gandesc la tine, fara sa stii ca te astept si sa te gandesti cine iti va ura “somn usor, soare” daca nu eu. Vreau sa iti apar in orice fata pe care o vezi, sa nu poti avea pe altcineva…

Ma enervezi atunci cand nu raspunzi, nu ma cauti, nu esti curios, ti-am zis si te-a durut, dar pe tine te-a durut o data, pe mine in fiecare zi si de fiecare data cand se intampla asta. Te-a durut pentru ca ai zis ca nu e adevarat, poate nu e… dar eu asa am simtit!

Am crezut in “noi”, in tot ceea ce insemnam, dar eram singura care chiar isi dorea atat de mult, chiar daca tu ai fost cel care ai initiat tot… Nu stii ce ai initiat… un intreg proces foarte elaborat de  nebunie…

Kid (55)

Like a sweet kid

I felt inside, again,

Out of your void,

Outside your bubble,

Got together in trouble.

I hope it was not in vain…

 

Is this kid for real?

The one that was by my side,

All night; the one seal,

Made me feel like a bride.

 

And held my hand,

From dusk to dawn

Until the day broke,

Our play, foreplay.

 

The kid in me,

Has left your kid free.

And I am your toy…

Again, and again…

 

Until I don’t understand.

How did this kid end in the body of a man?

Zile de vis(52)

În patru zile mi-ai oferit ce nu mi-au oferit alții în ani şi ani! Nu pot sa cred că e real.

Aștept să mă trezesc…

Doar ce nu mi-am dorit nu mi-ai oferit… nu pot sa cred că eşti real! Deja mi-e dor de tine,  chiar dacă ești doar la câţiva centimetri de mine!

Dacă ești un vis nu vreau să mă trezesc!! Nu vreau să plec acasă! Nu vreau să plec din braţele tale!

A nopţii regină,

Luna senină,

Au apus de mult!

Asemeni unui obiect ocult.

Azi sunt regina ta, regatul meu e la tine în braţe, de mână cu tine!

Ţine-mă  aproape, nu-mi da drumul!

Distanţa e unicul impediment, halal eveniment!

Ai avut nevoie de o zi să nu mă dai uitării pentru o viaţă!

Am venit cu inima îndoită, plec cu ea îndrăgostită. Plec fără inima de aici, mi-am lăsat-o în braţele tale!

Mi-ai îndeplinit visele într-o secunda! Nu cred cât poate fi viața de scurtă, de crudă!

Trandafirii nu sunt destul de roșii pentru a exprima ceea ce simt eu acum! Florile nu sunt suficiente! Cuvintele nu sunt destul de frumoase, de mari pentru a da glas inimii mele. Nici un sunet nu este suficient de nobil pentru a descrie ceea ce simt eu!

Nu știu tu ce simți…

Poate la fel… poate nu… eu … nu mai am nici cuvinte sa descriu…

Răsăritul de azi parca e răsăritul unei noi ere în viaţa mea! Asta vreau sa cred! Şi nu doar în viaţa mea cât şi în a ta!!

Insuficient de cuprinzătoare  îmi sunt gândurile… Insuficient de mari gândurile, insuficient de mare inima pentru a cuprinde şi a descrie  tot ce simt şi am simțit zilele astea…

Doamne! Îmi doresc să fie bine! Să fii tu alesul … Să fiu a ta …

Iubirea (51)

Ce este iubirea? Să fie miraj? Să fie al vieţii gaj. Sau o simplă plămădire a imaginaţiei noastre puerile.

Poate aflasem ce e iubirea… până mi-ai tăiat craca… Poate tocmai de aia:

Fiecare pas mi te scoate în cale… fiecare zi, mi te aduce în minte…Doare! Cu fiecare pas ce-l fac, cu fiecare zi ce trece, îmi dau seama că ceva lipseşte. Poate tu, poate un altul? Chipul tău e doar o amintire ce îmi vine în minte cu fiecare răzvrtire, cu fiecare zvâcnire.

Nu eşti Făt-Frumos… dar ai fost pentru mine cea mai dulce sclipire, sclipirea de geniu… aceea ce vine omului prea rar să o poată preţui.

Nimic de la tine nu pot să ascund, nici măcar floarea aceea din vază! Nici cadoul de Crăciun… de ce oare? Pozele nu pot să le şterg, nu toate. Am nevoie de o amintire care să mă tragă înapoi la tine, în clipele dulci, în care eram „noi”! Noi şi nimeni în jur să ne ştie, şi îţi jur că mi-e dor, să mă ţii de mână, să îmi fii învăţător!

Lacrima îmi curge din nou pe obraz, nu o pot opri… nu mai am curaj.

Săruturile tale, vise îndelungi asemeni acelor Nibelungi, mângâierea ta, atingere celestă. Amintirea mea? O dulce utopie a ceea ce trebuia să fie!

Ştiu că mă respecţi, şi eu te respect; dar, oare, nu regreţi ce ai spus atunci şi nici nu vrei să îndrepţi?

Asta să fie iubirea?

Nu!!

Iubirea e Utopia relaţiei de cuplu… nu mai cred în ea!!!!(şi poate nici în tine, până la proba contrarie…)

Semnul (50)

În valea dintre munţi

În liniştea serii

Rămaserăm muţi,

În toiul verii.

 

Seara se lasă

Oglinda e ştearsă

De atâta privitură

Cu atâta ură.

 

Soarele încearcă iar

Să scapere în aval,

De a nopţii încleştare,

Cine-l va salva oare?

 

Iar, încet în umbra zilei,

Luna traversează cerul,

Anunţând şi ea copilei,

Să urmeze încet semnul…

 

Stoluri trec în a sa zare.

Luna poate fi convingătoare,

Ea le poate arăta semnul,

Calea însemnată, drumul.

 

Toată vara în natură,

Se găseşte mândra Lună,

Spre o nuntă cu cosaşi.

E o nuntă fără naşi!

 

Cântă voios alaiul,

Strângând împreună neamul:

Trandafirii cei rozii,

Licuricii cei zglobii!

 

Iară în acest alai,

Luna-i regină de plai,

Ea îşi caută bărbatul,

Să o treacă iarăşi pragul.

 

Un an (37)

Un an m-ai ţinut de mână.

Azi nu dai ziua bună!

Oare ce am greşit?

Că te-am părăsit?

Nu mă vei mai vedea,

Când vrea mama ta.

Ai să mă vezi,

Doar când ai să crezi.

Oare eu sunt muza ta?

Nu mai sunt iubita!

Nu sunt eu, cea din adâncuri?

Răspunsul celor dintâi gânduri.

Cei încinşi tăciuni,

În faţa mea îi pui,

Vrei să mă încerci,

Vrei să mă îneci!

Ai vrea să mă revezi?

Fără să te enervezi?

Oare în cine crezi?

În mine sau în dovezi?

Mi-ai fost atât de drag…

Dar oare cât o să mai trag?

Până au să îmi răsune,

’Cele clopote, străbune.

Duminică de duminică,

Slujbă de slujbă,

Şi se aud din nou,

Încă mi se pare nou…

De acum înainte,

Nu le mai aud.

Mă rog fierbinte,

Vărs o lacrimă şi cad.

Cavoul n-ai să-l uzi,

Cu lacrimi calde,

Ci ai să mi-l scuipi,

Cu răutate,

Făcând alte păcate!

Iarta-mă! Dar nu uita,

Sunt un an din viaţa ta!

Poate doar un an aiurea,

Dar nu uita, uitarea-i grea!

Inchisoare(36)

Inchisa ma simt

Intr-o cusca de absint

Cu iz de spirt

Cu bare de argint.

Incerc sa ies,

Nu ma clintesc!

Incerc sa misc,

Nu mai risc.

Imi vreau viata inapoi!
Vreau departe de voi!
Vreau alta viata!

Cu Agheasma si gheata!

Cu sifon si noroi,

Aparte de voi.

Barele de aur,

In fata mea le-inchizi,

Ma faci sa-mi ies din minti

Cu chipu-ti de balaur!

In fata mea nu esti nimic.

Atat pot sa iti zic!

Dispari din viata mea,

Distruge-o pe-a altcuiva!

Ma-ncastrezi intr-un cristal,

Ma pui pe-un piedestal,

Ma innebunetsi cu tot!

Din viata nu pot sa te scot!

Vreau libertate,

Pe acte,

Vreau imaginatie,

In creatie.

Vreau instruire,

Intru pieire.

Vreau impietrire,

Fara pieire!

Da-mi viata din nou,

Fa-ma sa respir din nou,

Reda-mi viata mea,

Distruge-o pe a ta!

 

 

Plecare (35)

Mai am o zi si plec

In lacrimi ma inec.

Lacrimi vii,

Uitate in nopti tarzii,

Lacrimi moarte,

Intre atatea soapte.

Vreau sa fac bine,

Dar mi-e dor de tine

De iubirea mea,

Dragostea mea!

Te doresc mai mult

Ca un inger pe Pamant!

Sant Luna ta,

Soarele meu, lumina mea !

Esti lumea mea,

Minunea mea

Lacrima mea,

Dorinta mea!

Oriunde as merge,

Esti lumina mea de veghe.

Numele tau vreau sa-l port

Ca si cel mai trainic fort.

Nu va fi nici un efort !

Cea mai dulce sarutare

Din a lumii zare,

Din a noptii vale,

Ti-o dau tie azi,

La plecare!

Misiune (34)

Ma vezi cum nu sunt

Ma vezi mica

Ca o pietricica-n prund.

Una foarte mica.

De fapt,

Nu sunt neputincioasa,

Nu sunt plangacioasa,

Dar nici un suflet sfant.

Am o menire pe acest pamant!
Am o misiune,

De infaptuit o singura minune,

Inainte de a ajunge in pamant!

Am misiunea sa iubesc,

De aceea nu pot sa urasc!

Sa iubesc curat,

Un suflet bland, incuiat.

Incuiat in ale sale-odai

Inchis de ai sai calai.

Dragostea mea curata e cheia,

Dragoste ce nu se va incheia,

Decat cand inima mea

Va fi unita cu a ta!

Oare o sa poti sa crezi,

In ceea ce nu vezi?

In a mea sfanta misiune,

Ce mi-a fost data in lume.

Cu drag te pretuiesc,

Cu drag iti soptesc,

Cu drag al meu prieten bun,

Cu drag te am la suflet, spun!

Cand a mea privire se intuneca,

In umbra falnicelor bolti,

Arunca asupra mea atuncea,

Dragostea ce mie-o porti!

Fa-mi sufletul sa cante

In a ta muzica sublima,

Fa-ma sa tresar de dor,

La auzul numelui tau,

Rasunator!

Poveste (33)

Cand izvoare-mi spun povesti

Ierburile leacuri babesti,

Cand oglinzile-mi arata

Cum era alta data:

 

Cand o dulce sarutare

Imbujora sfioase fecioare,

Le facea sa inroseasca,

Sub voalul alb de mireasa.

 

Nunta mea are sa tina

Cat o seara senina

Cu Luna plina,

Cat lumina naturala,

A noptii nobila fala!

 

In toiul sortii,

La mijlocul noptii,

Cand Luna e sfanta pe cer,

Atat vreau sa iti cer

O dulce sarutare

Pentru viata urmatoare.

De sotie iubitoare,

A zilelor tale viitoare!

 

Nu ma lasa inchisa

In al meu turn de castel

Nu ma mai inchide in el!

Inima mi-e deschisa,

 

Nu uita, iti e promisa!

Doar asa voi putea

De maine sa fiu a ta,

Daca inima ti-e deschisa!

 

Eu visez, visez la el

Al meu print frumusel

Adus de un gand

Pe-o aripa de vant!

 

Dar sunt inchisa intr-un castel

Intunecat, sumbru, mititel

Sunt in turnul ferecat

Cu un lacat fermecat

Ce se va deschide

Doar cu dragoste fierbinte!

 

A ta dragoste, e oare,

Suficient de patrunzatoare

Sa deschida asta incuietoare?

 

Am sa vad curand, curand,

Al meu print cu dulce gand…

%d bloggers like this: