Blog Archives

Speranţe deşarte(57)

Aproape că uitasem ce înseamnă să faci cu adevărat  „dragoste” cu cineva. Ai reapărut, am rămas uimită… Azi aş vrea să ştiu ce să fac cu viaţa mea. Scoate-mă din impas, ajută-mă cumva să decid  ce să fac cu viaţa mea. Alege-mă, ia-mă, du-mă, sau dispari din viaţa mea. TE IUBESC, eşti dragostea mea în cea mai pură formă, esenţa rostului vieţii mele din anii adolescenţei… iubirea mea dintâi, amintirea cea mai vie, dureroasă şi frumoasă.

Eşti trecut, prezent şi un „poate” viitor. Aş vrea să nu te mai vreau, să nu te mai sufăr… Dar viaţa mi te pune înainte ca pe un adevărat trofeu. Unul interesant, aurit, trofeu al dragostei împlinite… sau nu… Adus de un vânt cald, cu miros de trandafiri, scoşi din rutină cu un strop de apă … o lacrimă de fericire sau de dragoste…. Te iubesc (încă) şi nu contest acest lucru firesc.

Că ţi-a fost dor de mine nu e suficient pentru a şti că îţi sunt draga. Aş vrea să aud din gura ta un „TE IUBESC!” sincer şi din inimă, fără să-l cer eu! Dacă nu e aşa, închide ochii şi încearcă să te pui în pielea mea… întoarce-te încet şi pleacă… nu mai sta… nu îmi mai da speranţe deşarte…

%d bloggers like this: