Blog Archives

Unde ai fost cand…?

Atunci cand eu am suferit, am plans pentru ca mi-as fi dat si inima pentru tine?

Ah, dar stiu… ai fost cu toti acei pe care ii considerai prieteni… oameni care pe fata erau lapte si miere si pe la spate te sapau mai ceva ca pe o gradina… incet, marunt si sigur! Oamenii care nu dadeau 2 bani pe tine… ei erau primordiali (nu cred ca stii ce inseamna cuvantul asta, dar nu-i bai, cap oate iti traduce cineva!), erau cei pentru care te ridicai de langa mine la 3 noaptea ca sa ii ajuti… dar ei unde erau cand m-am despartit de tine? Niciunde! Ha-ha-ha!

Acum nu mai sunt ei, pentru ca te-ai convins, intre timp ca nu sunt oameni buni, acum din nou e la putere patriarhatul ciungului… cel care ti-a dat viata si ti-a mancat nervii si ti-a tocat banii truditi afara din tara, cu mainile tale, pe sudoarea fruntii tale!!!!!! E puterea lui secreta, sa dizolve bani, sa ti-i ia e tot dreptul lui, sa ii bea si sa ii fumeze, e tot dreptul lui, pentru ca te-a crescut…  dar oare si atunci cand te-a dat afara din casa, pentru ca nu renuntai la prietenii tai, de ce nu era tatal tau? Aaahhh… daaa…. E pe profit, asa ca si toti in jurul tau pentru ca nu poti sa nu ii ajuti pe toti, mai ales daca nu merita!

Mai ieri ii venisera lemne la cumnatul, care in iarna nu stia cum sa te injure, si cum sa te faca sa te simti mai inferior… in alta zi ai fost la nu stiu cine cu tatal tau… apoi ai stat cu “nepotul” tau, care nici nu e nepotul tau, e doar fiul prietenei fratelui tau. Ai stat cu el, cu razgaiatul ala mic, ca sa poata mama lui sa mearga sa isi satisfaca o nevoie primordiala, foarte tabu, sub pretextul unei intalniri cu o verisoara… si eu iar am picat pe planul 5 sau poate 10… pentru ca eu iert!

Iert ca fraiera, de cam mult timp toate toanele oamenilor din jurul tau! Eu nu am dragoste de inchiriat, nici patul meu, nu e dintr-o camera de hotel, sau motel… eu nu fac asta pentru bani! Te-am iubit si falit, te-am iubit cu datorii… te-am iubit asa cum ai fost!

Ca orice pe lumea asta, nu pot sa iubesc la infinit si mai ales sa iti iert anturajul la infinit!

Ia-te si te du! … La balta, si bea apa calda… sau te du la Dunare, sa bei apa tulbure…

Fugi din calea mea, nu imi mai irosi viata!!! Dispari in neantul din care ai aparut, dispari inainte sa ajung sa o iau razna, inainte sa ajung la nebuni, inainte sa vreau sa te iau la bataie, inainte sa vreau… sa… iti mai dau o sansa, si aia din mila…

Nu te baza tu pe ideea ca mie imi pasa… tu nu stii cat pot sa fiu de rece… inca nu ai simtit toata raceala de  care sunt eu capabila, nu ai privit partea intunecata a Lunii!! Acolo vei ajunge… o simpla amintire, indiferent cum sau cat va durea… astept sa pleci afara sa pot sa tai legaturi… sa tai tot!

Nu mai vreau sa sufar… nu pentru tine! Ramai cu familia ta perfecta si cu prietenii tai perfecti, dar inexistenti, si atunci cand te vor trage toti pe sfoara, din nou, sa nu vii la mine!! Ramai la tatal tau perfect, cu ideile lui de secol XVI, cu gandire de… nici nu stiu sa descriu… dar totusi e al tau, e al tau mai ales cand va certati la cutite si te da afara din casa… si vii sis tai cu lunile la mine fara service, fara nimic… apoi ma intrebi… de ce sunt suparata si de ce nu iti maid au o sansa…

Uite-ti sansa: Ahh… e deja irosita dinainte sa rostesc eu “uite-ti”…

Advertisements

Reciprocitatea scoartei

Oare azi, in cine te increzi?
In omul cu care mananci sacul de sare,
Sau, in omul care te ajuta sa folosesti acea sare?
Crezi in cine vezi.

Ochii care nu se vad, se uita!
Oamenii in care nu mai crezi, renunta.
Prietenii dezamagiti, sufera.
Dragostea arde- scrum!

Petele de noroi de pe suflet, nu se usuca si cad, asemeni frunzelor, ci raman acolo, atarnand de gandul greu, al unora! Ceea ce parea rasaritul unei idei pe viata, azi pare scrumul unui apus ars prea mult de arsita setei de cunoastere reciproca!
Scapand de filozofie: ESTI O CARTE DESCHISA , citita cu mult interes, din “scoarta-n scoarta”!
Intrebare finala: oare cat de reciproca e teorema (teoria) de mai sus?

intre Vis si Iad

Nopţi de veghe sub privirea ta,

Somn uşor şi lin în lumea mea.

Cer de stele luminat,

Gând de amintiri brăzdat.

 

O gură de aer rece mă trezeşte,

O privire mă întreabă curioasă

Ce mă  nelinişteşte…

Sunt prea somnoroasă.

 

Rece e visul meu,

Departe e gândul meu…

Privirea aceea caldă…

O regăsesc de fiecare dată

 

În ochii aceia fierbinţi.

Privirea unui copil nevinovat,

Îndrăgostit şi speriat

Aşteptând să nu minţi.

 

 Privire schimbătoare, duioasă

Sau tăioasă ca lama arsă.

Verde sau brună,

Noapte caldă sau brumă.

 

Stinsă ţi-e strigarea,

Dulce ţi-e  chemarea,

Uscată e marea,

Udă e ardoarea…

 

Soarbe-mă din priviri

Unge-mă din clipiri,

Înconjoară-mă cu sclipiri.

Dar, fără spini!

 

Dă-mi aripi să zbor,

Cheamă-mă încetişor,

Fă-mă să-mi fie dor,

Ca să nu mai vreau să zbor!

 

Dă-mi inima pe tavă,

Va fi ca o otravă.

Dulce-acrişoră,

Cu iz de nucşoară!

 

Noaptea fără tine,

E chin pentru mine!

Nopatea fără mine,

E Iad pentru tine.

 

Scumpa otravă,

Duioasă potcoavă,

Agheasmă, otavă,

Cea de sus octavă!

 

Strigăt de înger

Pe maginea unui nor,

Fără sabia-i de fulger,

Văd înainte să mor!

 

 

 

Curcubeu(63)

Tunete  îmi răsună în urechi,

Fulgere îmi luminează ochii,

Ploaia îmi plânge pe obraz,

Încet, trece acest extaz…

 

Lacrimi spălate de ploaie,

Curg azi şiroaie,

În noaptea dintre timpuri:

Prezent şi trecuturi…

 

Plouă azi pentru că mâine,

Îmi va zâmbi soarele.

Doar  mie, de mâine

Fără urmă de mînie.

 

Nouri negri se pogoară

Peste falnica ta zare,

Totul fiind, bunăoară,

Doar orgoliu, nu o stare.

 

Orgolii în oglindă

Se admiră cu o privire

Sinceră, caldă şi blîndă.

 

 

Numai cerul cel mînios,

Parcă pe furia ta,

Încearcă armonios,

Cu ceart-a o trata.

 

Armonie şi culoare,

Unde v-aţi ascuns voi

Oare?

 

Zarea plânge-n mare,

Marea zâmbeşte-n soare.

 

Curcubeu-i rupt din Soare, dar, UITE Luna, nu e Soare!!

 

Vreau (62)

Azi, moment de reculegere pentru tot ceea ce înseamnă natură… azi, moment de zâmbet de soare, moment în timp statornic în durerea tristeții lui, moment unic, imposibil de recreat datorita așezării astralului în concordanță cu umanul, așezării geografice cu cea politică sau a soarelui cu Luna sau a norilor cu umbra…

Nu știu cum să reacționez, tot pare străin, tot pare parcă din altă poveste decât a mea… parcă aparțin altui decor, nu e de mine între ei, nu aparțin nici ei, nici lui, nici mie, nici lor, nimănui… nu lupt singură (cred)… am alături (zice-se) pe cineva care îmi vrea binele, îmi vrea tot binele din lume, dar nu știu eu să mă comport, vreau să lupt, nu știu cum, vreau să fiu, nu știu cum…

Vreau… nu știu nici măcar CE…!!

Oare mai pui soare unde sunt?

Oare

Amintiri înecate în marea de lacrimi, pe plaja zilei de ieri, îmi vin în minte. Îngerii căzuţi, cu aripile rupte, morţi, după căderea ultimei pene albe, asemeni zăpezii căzute dintâi.

După căderea cortinei, ultima lacrimă pe obrazul iubirii se usucă. Ultima linguriţă de miere se transformă în venin, după ce ultima noapte a apus.

Pui,

Dor…?  Nici nu știi…

Ești lângă mine… mi-e dor de tine! Nu vreau să mă gândesc că aş putea să te pierd!

Dar de asta mi-e cel mai frică! Nu vreau nici o secundă să te supăr…

Vreau să zâmbești mereu lângă mine, să poți să treci peste copilăriile mele… nu le băga în seamă…

Mi-e şi frică să iţi spun ce simt, de frică să nu  te pierd…

Nu vreau să mai plâng, vreau să râd în braţele tale…

Gata, deja am zis prea mult!!

Nu vreau să te fac să suferi… Pentru că dacă tu zâmbești, şi eu zâmbesc!

Şi chiar mă vezi mai frumoasă decât știu eu!

Lacrima care îmi curge acum pe obraz,e pentru ca îmi pare rău că te fac să suferi şi te supăr!

Aş vrea să pot să nu plâng, dar nu pot, mai ales când văd că te supăr!

Copil sau nu, eu ţin la tine! Nu ştiu să iți arăt altfel… nu știu dacă ţi-am dovedit vre-o vorba din câte am înşirat!

Nu pot să iţi ofer, decât ceea ce am şi aia e nimic comparat cu câte îmi oferi  tu!

Soare

Azi plâng pe mormântul iubirii nenăscute, ucise în fașă de orice sentiment de ură. Nu mai vreau să plâng, dar oare de ce o fac? Iubirea nenăscuta, neîmpărtăşită e ceva atât de obișnuit pentru mine… e deja banal, o rutină, din care nu îmi găsesc scăparea, ieșirea.

Îmi spui că nu mai vrei să plângi, că nu mai ai lacrimi… Dar oare, eu mai am? Mai am doar dacă trebuie să sufăr, aiurea, ştiind că nimănui nu îi pasă, sperând că măcar vezi că mie îmi pasă şi aş vrea să iți pese şi ție! Dar, tu rămâi stană de piatră, pentru că preferi să nu suferi decât să iți pese.

Mai spui că iți pasă, că iți sunt dragă. Dar oare e așa?  Nu am idee… Între toate cele, nu mai cred nimic, nu mai știu ce să cred, şi în final am să te cred pe cuvânt!

Ideea că ești atât de departe de mine mă sperie! Ești mai rece pe zi ce trece… nu știu de ce. Oare nu iți dorești să mă ții zi de zi în braţe? Oare minți? Atât de multe întrebări îmi trec prin minte preț de o secundă… Asemeni unui vulcan în secunda în care erupe!

Copil, copil, sunt dar oare tu cum te comporți? Glumele au limite. Cel puțin pentru mine. Oare sunt o jucărie pentru tine? Oare ce sunt?

Am crezut că poate chiar eşti ceea ce mi-am dorit! Nu mai știu!

Sunt multe sentimente care aş vrea să le pot scrie, dar nu pot, multe gânduri pe care degetele nu vor sa le tasteze, şi crede-mă că nu sunt toate de bine!

M-ai tratat ca pe o prințesă, dar asta nu scuză alte chestii… De acum înainte nici eu nu vreau sa mai plâng pentru tine, sau pentru orice altă relaţie! Îmi promit solemn! Sper să mă pot ţine de promisiune!

Unde sunt?

Chiar îmi doresc să adorm în sufletul tău, dar nu am loc de îndoiala ta!

Dorinţa mea e mare, îndoiala ta faţă de mine e şi mai mare!!

Tu nu vezi oare că mă pierzi cu fiecare zi de mâine? În fiecare zi comunicăm tot mai puţin… e aiurea. Totul părea a avea un rost.. până mai ieri… azi nu mai are sens nimic din ce spui, nimic din ce faci, NIMIC!!

Într-atât de mult mă pierzi încât nici nu realizezi…

Dar, pe de altă parte, poate nici nu m-ai vrut, poate nici nu mă meriţi…

Poate, poate, poate! M-am cam săturat de toate!

Nu am să renunţ la ţigări, nu forţată, nu am să renunţ la rock, nu am să renunţ la mine, nu pentru îndoiala din tine!

Orice aş face nu e suficient de bine, orice greșeală e fatală, criminală, orice, e nasol!

Nu mai ştiu unde sunt, în ce oraş, pe ce planetă, pe ce continent, în ce galaxie!

P.S.: Ceva foarte fresh! 😀 am combinat 3 texte…. Sper să vă placă…

%d bloggers like this: